Pe materiale închise la culoare, cerneala colorată singură nu se vede. De aceea sub ea se tipărește un strat de alb, care se calculează automat din fișierul tău: peste tot unde grafica e opacă.

Nu trebuie să desenezi tu stratul de alb și nu trebuie să-l ceri. Ce trebuie să faci: trimite fișierul cu fundal transparent (PNG sau PDF), ca să știm unde se termină grafica. Un fundal alb dreptunghiular înseamnă un dreptunghi alb tipărit pe tricou.

După ce urci fișierul îți arătăm două previzualizări, chiar în caseta de comandă: unde se pune albul și cum arată tiparul pe material închis. Le vezi înainte să plătești.

• Fundal transparent — PNG pe 32 de biți sau PDF. Fără fundal alb, fără „cutie" în jurul graficii.
• Rezoluție — minim 150 dpi la mărimea la care se tipărește; 300 dpi e ideal. Sub 100 dpi se vede pixelat.
• Mărimea — fișierul la mărimea reală de tipar. Dacă dai altă mărime decât raportul fișierului, nu-l întindem: îl încadrăm centrat și îți spunem în pagină cât iese grafica.
• Linii și text — liniile foarte subțiri și textul foarte mic se pierd la decupare.

Formate acceptate la încărcare: Recomandat: PDF, TIFF sau PNG. Acceptăm și JPG, AI, EPS, SVG, PSD, ZIP (CorelDRAW: exportă ca PDF). Maximum 500 MB.

După ce urci fișierul îl verificăm automat (dimensiuni, rezoluție, transparență) și îți arătăm raportul pe loc. Înainte de tipar se uită și un om peste el.

Ce format alegi

• PDF vectorial, cu textele convertite în curbe. Cel mai bun pentru logouri, text, forme, linii: se tipărește curat la orice mărime și e un fișier mic. Curbele sunt obligatorii — dacă fontul nu e în fișier, la noi se înlocuiește singur și textul iese altfel.
• PNG pe 32 de biți, la 300 dpi la mărimea reală de tipar. Cel mai simplu de făcut corect și cel mai greu de greșit: transparența e în format, nu în setări. Bun pentru grafică pictată, degradeuri, poze decupate.
• TIFF merge, dacă are canal alfa. PSD se acceptă, cu fundalul scos. JPG se acceptă, dar nu are transparență. .cdr nu se încarcă — exportă PDF.

Detaliile fine: ce supraviețuiește

• Linii subțiri și text mic. Sub o anumită grosime linia nu mai are destul alb dedesubt și fie se rupe, fie se dezlipește la prima spălare. Grosimea minimă de linie și corpul minim de literă le confirmă atelierul, pe o probă proprie.
• Contururile albe foarte fine în jurul literelor (efectul „stroke" de 0,2 mm) sunt cazul cel mai fragil: se pierd primele. Dacă ai nevoie de contur, fă-l mai gros.
• Degradeurile către transparent (grafica se stinge treptat în nimic) sunt cazul redat cel mai slab. Albul se pune după opacitate, iar acolo unde grafica e foarte slab opacă albul devine o rețea de puncte rare: se vede granulat, nu neted. Dacă degradeul e important, oprește-l la o opacitate mai mare (nu-l duce până la 0) sau fă-l între două culori, nu către transparent.
• Umbrele moi și „glow"-urile intră în aceeași categorie: partea lor slab opacă e cea care iese granulat.
• Transparențele parțiale (o culoare pusă la 40%) se tipăresc ca atare, cu alb pe măsură. Nu e o greșeală, dar arată altfel decât pe ecran: pe ecran se amestecă cu albul monitorului, la tipar se amestecă cu albul nostru.
• Liniile de tăiere, marcajele și hașurile de „zonă de siguranță" se tipăresc dacă sunt desenate. Scoate-le.

Ce nu are rost să trimiți

• Fotografii cu fundal, netăiate. Fundalul se tipărește, cu tot cu alb dedesubt.
• Capturi de ecran, imagini luate de pe site-uri sau de pe Facebook, logouri salvate cu clic dreapta: au 72–96 dpi, adesea la câțiva centimetri. La mărimea de tipar ies pixelate și nu le putem reface.
• Fișiere sub 100 dpi la mărimea comandată. Le încărcăm și le vezi în raport, dar rezultatul se vede pixelat. 150 dpi e minimul rezonabil, 300 e ideal.
• JPG-uri salvate de multe ori, cu pete pătrate în jurul literelor.
• Documente Word, Excel, PowerPoint sau linkuri către foldere din cloud: nu sunt fișiere de tipar.
• Fișiere „la scară" (desenul la 1:10, „îl mărești tu"). Trimite-l la mărimea reală, ca să nu ghicim.

Tipărim pe film de 58 cm lățime utilă, în lungime nelimitată, și lăsăm 5 mm între piese — atât cât trebuie ca să poată fi tăiate una de alta fără să le atingem. Filmul se plătește la metru, nu la bucată: cu cât umpli mai bine lățimea, cu atât scade prețul pe grafică. Două grafici de 25 cm așezate una lângă alta costă cât una singură.

Cum îți așezi singur graficile

1. Lățimea documentului: 58 cm exact. Lungimea, cât îți trebuie.
2. Lasă 5 mm între piese, în toate direcțiile.
3. Lasă spațiu și față de marginile din stânga și dreapta — 5 mm sunt de ajuns. O piesă lipită de marginea filmului riscă să prindă marginea rolei.
4. Fundal transparent pe toată coala, nu doar în jurul fiecărei piese. O coală de 58 cm cu fundal alb e cel mai scump mod de a tipări un dreptunghi alb.
5. Un singur fișier (PDF sau PNG) cu tot ce e pe el, la mărimea reală. Nu-l întindem și nu-l rearanjăm: tipărim ce ne dai.
6. Fără linii de tăiere și fără marcaje: piesele se decupează după conturul graficii, nu după linii desenate.

Dacă fișierul are altă lățime decât 58 cm, îl încadrăm centrat și îți spunem în pagină cât iese grafica. Plătești tot lățimea filmului, deci o coală de 30 cm lățime înseamnă film plătit și nefolosit.

Decupat pe contur

E o variantă de material, nu o regulă: o alegi în casetă, dintre materialele produsului.

• Film DTF în rolă — primești filmul cu graficile pe el și le tai singur, cu foarfeca sau cutter-ul, pe unde vrei. Cei 5 mm dintre piese sunt tocmai ca să poți.
• Decupat pe contur — tăiem noi în jurul graficii, pe formă. Primești piesele gata de aplicat. Merită la multe bucăți identice sau la forme complicate.

Pentru fișier nu schimbă nimic: aceleași reguli, același fundal transparent. Conturul îl calculăm din grafica ta — încă un motiv pentru care fundalul trebuie să fie transparent: pe un fișier plat conturul ar fi chiar dreptunghiul foii.

Oglindirea

Nu oglindi nimic. Trimite grafica în poziție normală, așa cum vrei să se vadă pe tricou; textul, citibil. Dacă filmul trebuie tipărit în oglindă, o face mașina la tipar — nu e treaba fișierului tău. Atelierul confirmă forma finală a acestei reguli pe filmul folosit. Dacă ai un fișier deja oglindit, scrie-ne în comentariu, ca să nu-l oglindim a doua oară.

Ce vezi înainte să plătești

După ce urci fișierul, în casetă îți arătăm două previzualizări: unde se pune albul și cum arată tiparul pe material închis. Sunt calculate din fișierul tău, nu sunt o mostră generică. Dacă în previzualizarea albului vezi un dreptunghi plin în loc de conturul graficii, oprește-te acolo: fișierul e plat.

Pe obiecte colorate sau transparente, cerneala colorată singură nu se vede. De aceea sub culori se tipărește un strat de alb, iar peste ele un strat de lac protector. Amândouă se pun automat: nu trebuie să le ceri și nu trebuie să le desenezi.

Albul se calculează din fișierul tău: peste tot unde grafica e opacă. Ce e transparent nu se tipărește — de aceea fișierul trebuie să vină cu fundal transparent, nu cu fundal alb. Un dreptunghi alb în fișier înseamnă un dreptunghi alb lipit pe obiect.

• Fundal transparent — PNG pe 32 de biți la 300 dpi, sau PDF vectorial cu textele convertite în curbe.
• Ce e transparent nu se tipărește. Albul se pune automat sub culori, lacul peste ele.
• Linii și text mic — orientativ, text de la 6 pt și linii de la 0,5 mm. Detaliile mai fine se pot rupe la transfer.
• Mai multe grafici pe coală — lasă cel puțin 3 mm între ele, ca să le poți tăia separat.

Formate acceptate la încărcare: Recomandat: PDF, TIFF sau PNG. Acceptăm și JPG, AI, EPS, SVG, PSD, ZIP (CorelDRAW: exportă ca PDF). Maximum 500 MB.

După ce urci fișierul îl verificăm automat (dimensiuni, rezoluție, transparență) și îți arătăm raportul pe loc. Înainte de tipar se uită și un om peste el.

Ce format alegi

• PDF vectorial, cu textele convertite în curbe. Cel mai bun pentru logouri, text, forme, linii: se tipărește curat la orice mărime și e un fișier mic. Curbele sunt obligatorii — dacă fontul nu e în fișier, la noi se înlocuiește singur și textul iese altfel.
• PNG pe 32 de biți, la 300 dpi la mărimea reală de tipar. Cel mai simplu de făcut corect și cel mai greu de greșit: transparența e în format, nu în setări. Bun pentru grafică pictată, degradeuri, poze decupate.
• TIFF merge, dacă are canal alfa. PSD se acceptă, cu fundalul scos. JPG se acceptă, dar nu are transparență. .cdr nu se încarcă — exportă PDF.

Detaliile fine: ce supraviețuiește

• Piesa se dezlipește de două ori — folia de protecție de pe spate, apoi folia de transfer de deasupra. Detaliile foarte fine sunt cele care rămân pe folie în loc să rămână pe obiect: literele subțiri, contururile de un fir, elementele izolate de câțiva milimetri.
• Orientativ, text de la 6 pt și linii de la 0,5 mm. Limitele exacte pe mașina noastră le confirmă atelierul.
• Ce ajută oricum: îngroașă liniile cu un pas, mărește puțin textul mic, și evită elementele plutitoare de sub 5 mm dacă poți să le legi de restul graficii.
• Degradeurile către transparent (grafica se stinge treptat în nimic) sunt cazul redat cel mai slab. Albul se pune după opacitate, iar acolo unde grafica e foarte slab opacă albul devine o rețea de puncte rare: se vede granulat, nu neted. Dacă degradeul e important, oprește-l la o opacitate mai mare (nu-l duce până la 0) sau fă-l între două culori, nu către transparent.
• Umbrele moi și „glow"-urile intră în aceeași categorie: partea lor slab opacă e cea care iese granulat.
• Transparențele parțiale (o culoare pusă la 40%) se tipăresc ca atare, cu alb pe măsură. Nu e o greșeală, dar arată altfel decât pe ecran: pe ecran se amestecă cu albul monitorului, la tipar se amestecă cu albul nostru.
• Liniile de tăiere, marcajele și hașurile de „zonă de siguranță" se tipăresc dacă sunt desenate. Scoate-le.

Ce nu are rost să trimiți

• Fotografii cu fundal, netăiate. Fundalul se tipărește, cu tot cu alb dedesubt.
• Capturi de ecran, imagini luate de pe site-uri sau de pe Facebook, logouri salvate cu clic dreapta: au 72–96 dpi, adesea la câțiva centimetri. La mărimea de tipar ies pixelate și nu le putem reface.
• Fișiere sub 100 dpi la mărimea comandată. Le încărcăm și le vezi în raport, dar rezultatul se vede pixelat. 150 dpi e minimul rezonabil, 300 e ideal.
• JPG-uri salvate de multe ori, cu pete pătrate în jurul literelor.
• Documente Word, Excel, PowerPoint sau linkuri către foldere din cloud: nu sunt fișiere de tipar.
• Fișiere „la scară" (desenul la 1:10, „îl mărești tu"). Trimite-l la mărimea reală, ca să nu ghicim.

La UV plătești suprafața colii, nu graficile. Un fișier cu o singură etichetă în mijlocul unei coli de 55 × 100 cm costă cât o coală plină: merită să-ți umpli coala.

Două feluri de a trimite, amândouă bune:

1. Un singur fișier la mărimea colii (55 × 30, 55 × 50 sau 55 × 100 cm), cu toate graficile așezate de tine. Atunci tu decizi ce intră unde.
2. Fișiere separate, câte unul pe grafică, plus câte bucăți vrei din fiecare. Le așezăm noi pe coală.

Dacă le așezi tu:

• Cel puțin 3 mm între grafici. Mai puțin, și nu le mai poți tăia separat fără să intri în vecină. Spațiul e pentru tăiere, nu pentru estetică.
• 5 mm față de marginile colii.
• Fundal transparent pe toată coala. La UV, un fundal alb nu înseamnă doar un dreptunghi alb: înseamnă și adeziv pe toată suprafața. Lipești o foaie întreagă, nu un sticker.
• Nu desena linii de tăiere. Se tipăresc.
• Grupează graficile de mărimi apropiate: pierzi mai puțină coală.

Regulile de transparență, format și rezoluție sunt aceleași ca la DTF textil. Ce diferă: la UV se plătește coala (nu metrul), spațiul dintre grafici e 3 mm (nu 5), iar peste culori se pune și lac. Restul fișierului se pregătește identic.